M-a sunat
Ruxandra. A plecat la munte cu gasca ei
de prieteni. Imi dai voie Nic? I-am dat voie. De Craciun e minunat sa fii
singur. De fapt asta trebuie sa aiba Santa in sac, un singur lucru, ocazia de a
ramane singur. Macar o zi, ziua aia. Sa stai precum un trepanat cu ochii la
brad, sa numeri globurile, apoi sa spargi unul cate unul asa cum si anii de
viata se sparg in rateuri unul cate unul, sa iti pui o muzica in care sa se
auda zurgalai, sa sune telefonul si sa nu raspunzi, sa iti bata la usa si sa nu
deschizi, sa iti vorbeasca si sa n-o auzi, sa vrei o emotie si sa nu o
simti... Am coborat la bar sa-l schimb
pe Costy. Localul era plin. Erau cei de la Oracle. Aproape toti aveau pe cap
caciulite de Mos, rosii cu bumb alb in varf. Una din fete avea un nas rosu si
cornite de ren pe cap. Alta era imbracata intr-o cutie legata cu banda rosie –
era imbracata in cadou. Corporatisti prajiti. M-au strigat. Nic, vino putin.
M-am apropiat. Mi-au intins o punga de cadouri cu ceva in ea. Uite ce ti-a adus
Mosul. Am desfacut-o si m-am
uitat, era un tricou pe care scria “ ">Zurgălai
cu flori de gheaţă” deasupra unui cur de femeie pe care stralucea amprenta unei
palme. Cine a fost cu ideea? Eu, a
raspuns unul, Tibi il cheama. Cred ca e seful lor pentru ca mereu plateste.
Tibi, esti un geniu, esti pizda sa mor eu, vino sa te pup. L-am pupat. M-am
intors la bar si am aruncat tricoul la cos. S-au distrat tare copiii aia. La un
moment dat s-au dus doi in WC ca sa se futa. Dupa aia s-au mai dus doi. A treia
oara pizda de la prima tura s-a dus cu altul. Era manga. S-au carat pe la unu.
Am inchis si am urcat la mine.Craciun
fericit i-am spus unui prezervativ de care m-am impiedicat.
joi, 30 martie 2017
luni, 27 martie 2017
Cred ca ma indragostisem
Felul ei de a vorbi de parca tocmai urma sa-ti releve un
mister, modul in care disparea si apoi
aparea dintr-o data, intruziv, revendicand suprafete intinse din spatiul meu
vital, faptul ca aparea des in public si desi o gramada de barbati o vedeau, o
doreau si ii faceau curte asiduu, ea ma alesese pe mine, toate acestea ma
strangeau in plasa ei emotionala si ma lasau fara optiuni. Ma trezeam cu
telefoane la ore imposibile, cand imi suiera de-a valma ca ma iubeste, ca stie
ca o insel, ca vrea sa se sinucida, ca sunt un individ infam, ma injura si ma
alinta in acelasi timp. La inceput ma amuzau. Mi se pareau simpatice. Taceam si
ascultam ce are de spus iar la final, cand simteam ca e epuziata, o invitam la
mine, intotdeauna la mine. Iar ea venea
in fuga, imbracata neglijent, cu ochii tulburi, cu vorbe urate lipite de buze
precum niste resturi de mancare si pe care, atunci cand o futeam, nu le striga
ci le scuipa. La final se arunca intr-o criza de plans isteric, dupa care se linistea,
se aranja frumos, si pleca. Fara sa salute. Apoi lucrurile au degenerat. Refuza
sa se spele. Venea de la cate un concert, asudata, mirosind a tutun si alcool,
cu pizda imputita din cauza arderilor si-mi ordona sa o ling. Eram indragostit,
asadar lingeam tot jegul zilei adunat in pizda. Il adunam harnic si-l inghiteam
cu noduri. Ma gandeam ca sunt bucati tot din Andreea, ca o iubire nu e completa
daca nu ii gusti si reziduurile. Mi-a cerut
sa o ling in cur dupa ce terminam. Rita, am facut si asta. Desena cruci
din cacat si sperma pe piept si imi spunea, acum stai in genunchi si roaga-te.
Ma asezam in genunchi si ma rugam. Ea cadea in transa religioasa. Eu cadeam pe
ganduri. Ce mai vrei sa-ti fac astfel incat sa-ti fie bine, o intrebam. Tacea. Se ridica, se aranja indelung si
pleca. Fara sa salute. Intr-o zi m-a prins prost dispus. Sau beat. Sau fumat.
Sau satul de toate astea. Nu mai stiu. Mai intai m-a sunat. A dejectat in mine
tot ce adunase in suflet in ziua aceea, iar Andreea aduna intr-o zi cat aduna
altele intr-o viata. N-o mai ascultam. O lasam
sa vorbeasca, sa urle, sa implozeze si apoi o chemam ca de obicei la
mine. De data asta n-am mai chemat-o. Andreea, mergi in mortii ma-tii, azi n-am
chef. A venit in 20 de minute. A batut a usa. Deschide, a strigat. N-am
deschis. Tu crezi ca scapi asa? Deschide cand iti spun, altfel iti dau foc la
casa si la cacatul tau de viata. Era furioasa. Ma durea in pula. Mai
tarziu a coborat tonul vocii. A inceput
sa se tanguie, Nic, pui, Nic iubire,
iarta-ma, te rog iarta-ma, deschide... Stateam intins in pat, jucam “Dezbrac-o
pe Udrea” si o ascultam. Nic, ma rog cu cerul si cu pamantul, sunt o nemernica,
iarta-ma. N-o iertam. Nic, am compus un cantec pentru tine, e cel mai frumos
cantec compus vreodata pentru tine. Avea dreptate. Mai ales ca era primul.
Taceam. Nic, asculta numai. Si incepuse
sa cante. Intr-adevar, era cel mai
frumos cantec compus vreodata pentru mine. Era o blues trist despre doi oameni
bolnavi care nu puteau sa moara pentru ca se iubeau. Interpretat asa, a
capella, de dupa usa era aproape cat puteam duce. M-a ridicat, am trantit
laptop-ul de pat si m-am indreptat spre usa. Eram hotarat sa deschid. Sa
deschid si s-o iert. Pe drum insa cantecul s-a terminat iar vraja lui s-a rupt.
M-am asezat cu spatele la usa si m-am rezemat de tablia ei. O auzeam pe
Andreea, rezemata cu spatele de tablia usii cum plange. Ea cu spatele la mine
dorindu-ma. Eu cu spatele la ea refuzand-o. Nic... Nic... Am adormit si am
visat o pizda si un cur imense incantandu-mi numele. Tineau capetele apropiate
si cantau afectat cu voci ceresti. Vis de cacat. Poveste de cacat. Vieti de
cacat.
joi, 23 martie 2017
Stii care e problema mea?
E un moment bun sa aflu. Debuturile
incep sa semene intre ele. A inteles. Eu stiu Nic, poate ca nu e atat de
important atata vreme cat ti le permiti si iti plac. Eu stiu... Se invartea
prin camera si privea obiectele imprastiate pe acolo. Il atingea pe fiecare si
fiecare parca prindea viata. Salutau si erau fericite. S-a mai intamplat asta?
Am recunoscut ca nu. Eu nu stiu sa fac diferenta dintre obiecte si oameni. Le
iubesc la fel si ele ma iubesc pe mine. As vrea sa fiu un obiect care te
iubeste pe tine. A ridicat palma, a apropiat-o si mi-a atins barbia. M-am
simtit un obiect care o iubeste pe Andreea. Mai incolo ne-am intins in pat,
ne-am imbratisat si am vorbit. Radeam asa din orice. Mi-am bagat mana sub bluza
ei si i-am cautat sanul. Nu avea sutien, insa purta maieu. Porti maieu? O da, e
mai comod. Sanii ei aveau sfarcuri mari si ferme. As putea canta la ei, imi place mult Eric
Truffaz. Stia cine e. Poti sa incepi de acum. I-am apucat unul intre buze si am
inceput sa suflu. Bai Rita, sanul ei canta. Avea tonul unei trompete in care
sufla un artist indragostit de muzica lui, de cluburile infecte si de femeile
care il asculta ametite de bautura, droguri si dorinta. Cantam asa, eram pe la
jumatatea concertului cand ea m-a oprit, ma doare. M-am uitat, un sfarc era
maron iar celalalt, la care cantasem, era rosu. Asa, ca i-am cantat restul
concertului in pizda.
luni, 20 martie 2017
M-am uitat pe geam, a trecut o femeie si mi-am amintit.
I-am facut cu mana, ea nu m-a privit.
Semana cu Andreea. Andreea e o femeie frumoasa care canta. Sau, mai degraba, e
un cantec care s-a materializat intr-o femeie frumoasa. Pentru ca Andreea are
ritm, pentru ca Andreea are armonie si, inainte de toate, e ca un refren – il
canti de fiecare data si revii la el cu aceeasi placere. Cand am cunoscut-o
canta intr-un local ingust si plin de fum. In spate band-ul se straduia sa ii
asigure spatiul sonor in care vocea ei sa zburde libera. Si vocea ei asta
facea, zburda libera printre mese, topaia pe timpanele noastre, taia fumul in
diferite unghiuri si forme, ne facea sa ne simtim bine. Tinea microfonul strans
in pumn si la acute inchidea ochii. Purta parul lung, ii cadea pe umeri precum
intunericul, misterios si tacut, pentru ca Andreea are un par cu fire groase si
negre. Purta o rochie lunga, mulata si
rosie si totul in jurul ei vibra. Iti venea sa te ridici si sa strigi,
“cutremur!” ca mai apoi sa te scurgi repede pe scaun jenat de cat de cretin
esti. Mi-am zis, Andreea, pula mea, in secunda asta am rasturnat sistemul
statului de drept, m-am intors in timp pana in Roma Antica, m-am prelins pe
langa poarta ta si te-am rugat in genunchi lipit de sandalele tale sa accepti sa
fiu sclavul tau. Sa ma folosesti la orice : sa ma pui sa ma bat cu gladiatorii,
sa ma bagi in pizda cand esti pe rosu, sa conspir impotriva Cezarului, sa
cuceresc noi colonii, sa iti aduc vin si miere de departe, de foarte departe,
tocmai de la betivii aia de la marginea imperiului, parca daci le spune...
orice ca sa iti ajung in gratii, ca sa ma vezi, sa ma iubesti si sa ma
strivesti. O priveam in ochi in timp ce canta. M-a observat, mi-a zambit si
mi-a dedicat un vers astfel incat in timp ce-l canta a dus palma la inima, apoi
a intins-o catre mine. Am intins si eu palma, am strans in pumn versul si am
ramas cu el in aer pentru ca pur si simplu nu stiam ce sa fac; mi-era teama ca
daca il duc la inima mea aveam sa colapsez intr-un infarct prostesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)