Am urcat in camera, am deschis laptop, m-am logat am cautat-o, era logata. I-am scris, „Tina?” A aparut seen, apoi a raspuns, „Da”. „Ce faci?”am intrebat. „Invat pentru facu” . „Feed your brain”, am scris dar am sters. „Esti ocupata tare nu?” . „Nu” „Pai, nu vrei sa iesim?” A bagat doua puncte si vreo opt paranteze. „Dar ce-am spus”? m-am revoltat. „Tu nu vii la intalniri Nic”. „Am gresit, iarta-ma. Uite am langa mine o oala cu cenunsa, numai o secunda sa mi-o torn in cap.” A ras cu doua puncte si patru parateze. „ Gata, arat ca Nat King Cole, stii cine a fost nat King Cole?” „Nu”. „ A fost un artist de culoare care a cantat unforgetable, adica despre tine si despre mine cand te-am vazut prima oara cum te insurubezi prin cascavalul asta numit Bucuresti. „ A bagat doua puncte si sase paranteze. „Vrei sa-ti cant si eu? Uite te sun si-ti cant la telefon unforgetable, vrei?” „Nu, nu, sunt ai mei langa mine” . „Le cant si lor baby, pot canta intregii tale familii, intregului arbore genealogic, pana la maimuta aia de la baza, daca vrei le cant si dinzaurilor dinainte, si molustelor si primilor aminoacizi adusi de cometa pe care prostii astia nu au descoperit-o inca, dar o s-o descopere candva, cant oricui are cea mai mica legatura cu tine, mica pana cat un atom, ba nu, pana cat bosonul Higgs.” A bagat doua puncte si o paranteza. Subtire, mie daca mi-ar fi scris cineva asta as fi ras cu peste douazeci si patru de paranteze. „ Si cand vrei sa ne vedem Nic?” „Cand? Pai, eu stiu, intr-o ora. Nu. Mai bine in cinsprezece minute. Ba nu. Hai sa ne vedem acum. Nu, nu. Mai bine hai sa ne fi vazut deja si acum sa povestim cum a fost, nu e mai bine asa Tina?” A bagat doua puncte si patru paranteze. „Esti nebun”. „Nebun dupa tine”. N-a mai scris nimic. Buey Tina, la declaratia asta alta ar fi cazut in cap acuma. S-ar fi tarat pana la mine cu gura deschisa, ar fi excavat pentru Metrorex si terminau dracului si Magistrala 5 ca se fut la ea de zece ani si degeaba si asta numai pentru ca o fac fara dragoste, fara pasiune’n pula mea. Doar am gandit-o. „Bine, hai sa ne vedem in Cismigiu vrei? „ De ce in Cismigiu? Hai la o carciuma, dau o costita la gratar, bem vin, radem de ospatar...”. „Nu, nu vreau inauntru. Vreau afara la aer, e frumos, e cald... vreau afara.” Pula mea, nu avem o relatie insa avem pretentii. Ma enerva. Dar imi trecea. „Bine, in Cismigiu. Ai vreo banca favorita pe care sa ne asezam? Ai pus ochii pe vreun stoc de frunze in care sa dam cu picioarele? Vrei sa ne dam cu barca? Mergem la izvorul de unde a baut apa Eminescu? Unde zici tu, acolo vin.” „In parc, la intrarea dinspre bulevard, peste o ora.” „Ok”. „Nic...” „da Tina”. „Sa vii”