A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 6 decembrie 2016

Apoi mi-am amintit de Domnica si m-am intors. Am impachetat frumos sandwich-urile ramase intregi, la fel si strudelele. Am pus strugurii intr-o punga, restul de capsuni peste ele si am inghesuit totul intr-o sacosa, apoi am coborat la spalatorie. Domnica calca ganditoare o fata de perna. O suvita de par ii cadea peste fata, statea aplecata si i se vedea un san, adica doar un pic pentru ca avea sanii mari si erau inghesuiti in sutienul de culoare crem, stateau acolo cuminti, de parca erau impachetati frumos, spalati si calcati, de parca asteptau sa vina cineva sa ii intinda, o mana, sau un obraz nebarbierit care sa se aseze peste ei si sa doarma somnul impodobit cu vise din care sa reiasa ca, uite ma, exista fericire si daca esuezi intr-o pereche de tate, ma rog, din astea imi treceau prin cap privind-o cum calca fata aia de perna, am fosnit din sacosa de cateva ori pana sa ridice ochii, m-a vazut si mi-a zambit, ah domnul Nic, sunteti de mult aici. Nu, Domnica, doar de vreo jumatate de secol ma uit la tine rastimp in care au trecut peste mine anotimpurile, cateva generatii de ciori si doua razboaie nimicitoare in urma carora specia umana a disparut cu exceptia a doua persoane, adica eu si cu tine si un caine care va aparea in partea a doua filmului... Domnica a izbucnit in ras. Ah, domnu’Nic, vorbiti asa fara sa inteleaga omul nimic. Adica sunteti distractiv. Sa trecem peste asta, am indemnat-o si i-am intins sacosa; ia, e pentru tine. Domnica a dus mana la gura. Da, am intarit, sunt pentru tine. Am avut un drum la marketul ala de peste drum, mi-am amintit ca ramai aici cateva zile si m-am gandit ca dupa o zi de munca ti-o fi si tie foame, ti-o fi pofta de un fruct, o prajitura ceva. M-am apropiat de ea cu mana intinsa, ea a apucat sacosa si mi-a multumit in lacrimi. O, nu, fara bocet, am dat si eu de pomana, nici nu mai stiu pentru cine pentru ca ai mei au murit asa de demult incat ma intreb daca de fapt am avut vreodata parinti, daca nu cumva m-a adus barza, sau vreo fecioara nemuritoare care si-a tras-o cu duhul sfant, m-a slobozit si a plecat cu treburi ceresti. Ea a ras iar. Domnu’Nic, eu zic sa fie primit. S-a asezat langa o masuta improvizata a intins bunatatile acolo si a inceput sa manance. Ii era foame. Indesa in gura intr-un mod care o facea simpatica. M-a vazut. Veniti, mi-a spus, haideti sa mancam amandoi. Adica ma inviti la masa ta, stimata doamna, in ciuda chelnerilor astia scortosi si aroganti care ne privesc si incearca cu tot dinadinsul sa ma impiedice, plecati corbilor, plecati suflete negre spuneam in timp ce ma asezam langa Domnica, in timp ce ne inghesuiam vinovati pe bancuta metalica. Am luat un bob de strugure si i l-am introdus in gura. A acceptat. L-a zdrobit intre dintii sanatosi, zeama galbena sarea peste tot imprejur. Am ras amandoi. Mai vreau asa, mi-a spus. Avea vocea usor schimbata. Am luat alt bob, i l-am apropiat de buze, ea a deschis gura, dar am fentat-o, ea a ras, apoi am apropiat din nou bobul de buze, l-a apucat lacoma si l-a zdrobit la fel ca primul. Mai vrei, am intrebat. A dat din cap. La jumatatea celui de-al doilea ciorchine mi-a spus, gata domnu’Nic, ca ma umflu ca o vaca. Si ne-am oprit. S-a rezemat de zidul din spate si a inchis ochii. Un zambet atarna periculos de gura ei, de parca striga dupa ajutor. Tinea picioarele desfacute, nasturii de jos ai halatului erau deschisi. Ea digera si eu ii admiram pulpele albe, sanatoase. Am vrut sa o mangai intre ele. Dar m-am intrebat, Nic, ce-o sa spuna femeia. Chiar, ce poate spune o femeie cand iti vine sa o scarmeni la pizda. Astept raspunsurile voastre pe facebook in mesaj privat. A deschis ochii si m-a surprins holbandu-ma. Avea o privire sigura, pe care nu i-am recunoscut-o. A intins mana, m-a apucat de ceafa si mi-a tras capul inspre piept. Asa domnu’Nic, veniti aici la mine. Eu veneam, veneam si nu ma mai opream. M-am trezit cu nasul intre sanii ei. Miroseau a sudoare amestecata cu izul de sapun de casa. Stateam asa, simteam bataile inimii venind de departe, tocmai de dincolo de muntele ala de carne terminat cu un varf maron, rotund si crestat la mijloc, stateam asa si nu spuneam nimic. Ma simteam bine, ma simteam la mama in brate si mi-am amintit brusc ca, da, am avut si eu una, demult, tare demult, poate in alta viata, sau poate intr-un univers paralel, o mama care ma lua in brate atunci cand ma durea, imi culca capul pe sanii ei si ma mangaia pe par, uneori imi canta, alteori imi povestea despre copilaria ei, vorbea pana adormeam, asa vorbea si Domnica acum, iar cand n-a mai vorbit s-a apucat sa-mi intoneze un cantecel din acela vechi, ceva despre razboi, il stia de la mama ei, asadar si Domnica a avut o mama si, vezi ma Rita m-am gandit atunci ca iti bagi pula intr-o femeie sau, in fine, simti nevoia sa faci asta dar nu realizezi niciodata ca ea ca si tine a avut o mama, ca la fel ca si tine a tarat prin viata de cacat ceva sfant, unic si pana la urma indestructibil, ca aveti atatea lucruri in comun si chestia asta va face sa va simtiti vinovati imediat dupa futing, pentru ca voi doi sunteti mai degraba frati decat amanti, asa ma gandeam intre sanii Domnicai si-mi doream din doua una : fie sa mor pe loc acolo si sa ma planga amarnic precum o mama, fie sa incremenim amandoi acolo prizonierii unui feeling pervers, sa ne topim intr-un singur trup, unul peste care vesnicia sa paseasca mereu cu grija si sa nu-l calce niciodata... domnul Nic, mi-a strigat Domnica, ce spuneti acolo? Ce spun Domnica? Nu stiu, ca nu pricep nimic, dar nu mai e amuzant, ma sperie. Asa e Domnica atunci cand un barbat sta atat de aproape de o femeie si in loc sa-i traga sfantul futai, o idealizeaza in culorile curcubeului. Rosise. Pai zi asa domnul Nic. S-a ridicat, s-a apropiat de usa de la intrarea in spalatorie, a inchis-o, si-a scos halatul, si-a scos sutienul, si-a dat jos chilotii si mi-a spus atat, hai la mama.

vineri, 2 decembrie 2016

Bai deci camera 18. Era intuneric pentru ca turist trasese perdelele bine. Televizorul era dat la tare pe Pro Cinema. Tocmai se dadea o reclama. Bine la Pro Cinema se da doar reclama. Aprind lumina si... buey Rita, tii minte cand mergeam amandoi la tanti Clementina sa mai cumparam una alta, un salam, o conserva de peste si niste vin? Buey, aia nu avea nimic pe raft, era falita, ne mintea in fata. Adevaratul minimarket era aici. Pe masa aia mica din mijloc erau doua sacose desfacute din care se revarsau cateva sandwich-uri de la Subway, doua cu ton restul cu vita, niciuna cu toping, patru strudele de mere impachetate in hartie maron, un pateu din ficat de porc, o cutie de barnza topita, niste rosii, un ardei gras, doua cepe si doua siruri de covrigi. Pe televizor era tava pe care tinem noi paharele, iar pe ea intinsi mai multi ciorchini de struguri. Albi. Aproape neatinsi. Pe pat o casoleta cu capsuni consumata pe jumatate, inconjurata de firimituri de paine, pete de grasime si apa. Pe jos ambalaje de : pufuleti, covridog (cu resturi), prajiturele Magura, iaurt de baut si halvita. Am muscat dintr-un sandwich. Bun. Am muscat dintr-o rosie. De cacat, olandeza. Am gustat din branzica topita cu putina ceapa. Bun. Uite asa, am gustat din toate. Gustam si-mi inchipuiam ca sunt turist umflat, egal cu veneam de la vreo treaba prin Bucuresti, asa, functionar de la Prefectura gen, sau seful DIAP de la primaria aia de cacat condusa de primar corupt si din acest motiv reales la fiecare cicul electoral,sau presedintele filialei locale a PSD care venea sa dea dreptul la Dragnea si dupa toate astea la un loc, obosit si transpirat de atata alergatura si muie luata de la sefi, se opreste in Carefour-ul ala de pe Plevnei si incepe sa indese in sacose mancare, multa mancare, multa si diversa, fala industriei petrochimice, chestii care nu se gasesc in orasul lui de cacat pentru ca lumea inca mai cumpara de la piata, inca mai rupe rosia de pe arac, barbatii inca mai fumeaza in interior impreuna cu politaii iar femeile inca nu se spala la pizda nici inainte si nici dupa, ceea ce e egal cu a le face atractive, asta pe langa faptul ca sunt cretine, iar dupa ce indeasa marfa in sacose inchipuindu-si ca se va indopa cu tot ce a cumparat alearga spre camera de hotel, tranteste usa de perete, arunca pachetele pe unde apuca, le desface febril, incearca sa le aseze intr-o ordine, intr-un soi de decor pana cand, epuizat, apuca sa topeasca doar punga de pufuleti si capsunele, un sandwich si niste prajiturele, se intinde pe langa celelalte furaje si le priveste vinovat, scoate din buzunar o poza mica in care rad doi copii grasi si ei, langa o mama grasa si ea, le vorbeste frumos, le vorbeste cu lacrimi in ochi isi cere iertare pentru ca a tocat toti banii pe mancare numai pentru el, lacrimile ii cad pe poza iar imediat dupa ele si balele imbibate cu hrana industriala, se sterge la gura apoi indeasa in ea un covrig pentru ca, pula mea, ca sa ai lacrimi trebuie sa le hranesti, nu Rita? Mananc si plang, mananc si am revelatia ca de fapt Labis the first n-a scris moartea caprioarei la vanatoare ci la o pomana porcului cu sefi comunisti, burtosii aia imbecili care se imbatau atat de tare incat futeau gaina la ceaun si mancau pizda cu mujdei de usturoi, aia care infulecau pana plangeau, dupa care iar mancau pentru ca plansul ii epuiza, plansul si mai ales ca li se intampla fara niciun motiv, plangeau pentru ca nu stiau de ce plangeau, dupa care iar mancau si rupeau cu coltii nu dintr-o caprioara ci dintr-un porc, pana ramanea scheletul alb, pana se umplea incaperea cu apa sarata, se ridica pana la tavan si daca priveai pe fereastra apucai sa vezi plutind aiurea pe fund cadavre cu mainile si picioarele desfacute, cu gurile desfacute, cu pantalonii plini de cacat si cu ochii... da si cu ochii inecati pana si ei in lacrimi. Sa-mi bag pula, 

Rita, am iesit de acolo in fuga. Flamand.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Am vrut s-o las pentru alt paragraf din cap dar, Rita, trebuie sa-ti povestesc si asta. Ca imediat ce am intrat in camera 18 (m-a sunat Costy, vezi ca si 18 s-a eliberat daca tot esti pe traseu...), la tine m-am gandit fata. Mi-am amintit cand mergeam la masa in oras cum iti luai o salatica din aia si ciuguleai din ea doua trei ierburi, doua trei bucatele de branzica si gata te plesneai cu palma peste burta, mereu m-am intrebat cu ce te hranesti tu Rita, cu ce energii ascunse, cu ce elemente necunoscute ale naturii, ca pe gura in afara de plante si uneori pula mea cu tot cu laptic nu prea mai luai nimic. Ce viata trista ai avut si tu proasto, poate ca e mai bine ca ai murit. O sa vin la tine intr-o zi, pe cuvant, si-o sa depun pe mormant in loc de flori doua trei frunze de salata, pula mea, poate ma vede bunul Dumnezeu sau ingerul tau pazitor, ala care a fost probabil cel mai betiv dintre toti, cel mai curvar si sentimental laolalta si comite vreunul o minune, nu stiu, sa te scoale pe tine din morti ca sa ma bantui prin casa, sa grohai, sa ai fata aia de zombie nord american si eu sa-ti indes in gaura aia cu dinti sparti cativa catei de usturoi romanesti, sau sa ma lase sa te vizitez precum Orfeu prin Infern, sa te caut asa indragostit cum eram atunci la inceput cand nu ne dezlipeau nici cu drujba (ca au incercat alde frate-tu mai stii?) ca sa-ti marturisesc iubirea mea vesnica sau ca sa iau macar javra aia de Cerber ca are pedigree si s-o imperechez cu cateaua lui Marty (dog afgan) ca sa vedem ce iese, poate vreo minune de catel vorbitor pe care sa-l cheme Jimmy.

vineri, 25 noiembrie 2016

Am schimbat lenjeria, am aerisit si m-am dus la 21. Pe drum ma gandeam la ce o sa gasesc acolo. Ce poveste urma sa-mi fac in cap. Am intrat. Nimic. Totul era la locul lui, de parca nu trecuse nimeni pe acolo. Niciun miros, nicio cuta. Am sunat la receptie. Ce vrei, mi-a raspuns Costy afectat. Ti-am spus vreodata ca te iubesc? Mi-a inchis telefonul. L-am sunat din nou. Costy, cine a fost aici la 21? Dar de ce te intereseaza pe tine? Nu stiu ma, poate sa ii dau numarul tau de telefon ca sa te sune si sa te intrebe daca stii cat de mult te iubesc. Mi-a inchis. L-am sunat din nou. Daca imi mai inchizi odata iti indes in cur tot receptorul. Mi-a inchis. L-am sunat. Aha, inteleg, ai facut-o deja. Mi-a inchis. Pula Costy, ce ai, esti pe ciclu? L-am sunat. Costy, imi spui te rog ce te-am rugat? Dar de ce te intereseaza? Am gasit o mie de euro si vreau sa ii returnez proprietarului. O mie? Da ma o mie, hartii de cate 50. Stai sa ma uit in registru. Il auzeam cum click-uia cu mouse. O doamna, Paraschivescu. Multumesc Costy, esti un scump. Sau o scumpa, pula mea. I-am inchis inainte sa faca vreun gest. Ce femeie e asta care nu lasa urme. Husa de pe pat era intinsa perfect. Pernele neatinse. Perdelele aranjate cum le las dupa ce fac camera. Televizorul inchis si telecomanda pe el. Paharele in celofan. Apa neatinsa. In baie prosoapele asa cum le pusesem. Bai Rita, era totul aproape perfect, era atat ireprosabil incat m-am gandit ca doamna Paraschivescu printr-un nu stiu ce magie stia despre mine, stia ca-mi place sa bantui prin camere si sa-mi fac filme in cap cu aia care trecusera pe acolo, stia asta si a vrut sa-mi lase un semn, un indiciu, a vrut sa ma faca la fel de curios despre persoana ei pe cat de curioasa a fost ea despre persoana mea, adica egal cu a venit si s-a cazat aici si a scris mare in eter cu litere invizibile : “Nic, uite, am facut primul pas. E randul tau”. L-am sunat pe Costy. Ce mai vrei? Din ce oras e doamna asta de la 21? Stai un pic mi-a spus amabil. Iar click, o tuse seaca, un “ va servesc imediat”, da ma, e din Iasi. Multumesc, i-am zis. Ma iubesti, m-a intrebat. I-am inchis telefonul. Ma gandeam cum o sa cobor la receptie si cand Costy nu e atent sa iau din calculator numarul de telefon al femeii si cum o s-o sun si cum o sa spuna, “Nic, ce surpriza, ai dezlegat misterul”, si cum o sa ma invite la Iasi si cum o sa ma duc la ea cu gandul ca o sa fut moldoveneste o femeie speciala, o femeie din aceea pentru care merita sa lasi  jos toate scuturile, tot praful, toata cocleala adunata in ultima vreme, cum o sa cobor in gara si o sa ma astepte un tiv de trenci fluturand dupa un colt al cladirii, cum o sa-l urmez ca un somnambul, cum o sa vad o gamba cum intra intr-un taxi, cum o sa iau si eu un taxi si o sa-i spun prostului needucat de la volan, urmareste masina aia si cum el o sa zica “ da di si”, si eu sa-I spun pentru ca daca nu te omor cu zile, si cum el o sa demareze in tromba dupa taxiul care a inghiti-o pe ea, cum o sa ajung in spatele masinii exact cand duduia tocmai coborase si se insinuase intr-un gang lasand in urma doar un parfum fin, si cum m-am repezit dupa ea si cum o sa ajung in fata unei usi care tocmai s-a trantit, cum o s-o deschid si o sa ma reped pe scari, si o sa urc trei etaje, si o sa ajung exact cand se tranteste o alta usa, usa de la apartamentul 21, cum o sa bat, cum o s-o aud cum se apropie, tocurile pe parchet, fosnetul dresurilor de sub rochie si acel “numai o secunda”, si... A sunat imediat telefonul. Era Costy. Nic, scuza-ma. Ce vrei ma? Am facut o eroare. Ce eroare? Doamna Paraschivescu a rezervat camera dar nu a mai venit, uite acum am primit mail de la ea. N-am stiut ca.... am lasat receptorul langa telefon. Vorbea singur. La fel si eu.

duminică, 20 noiembrie 2016

M-a sunat Costy de jos de la receptie. Ce e pasarica mica? Vezi ca s-au eliberat 14 si 21. Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Nu. Nici n-o sa-ti spun, Costy. Si-a schimbat vocea, de ce? Pentru ca nu te iubesc, dute-n mortii ma-tii de partzar. Si-am inchis. Da da, acum o sa se duca la Marty cu ochii in lacrimi, o sa se planga ca iar il tachinez, ca ii vorbesc urat, ca ma dau la el, din astea... Marty o sa-l ia usor de dupa umeri, o sa-l consoleze, o sa-i spuna ca asa sunt eu dar ascund inauntru un baiat bun, ca bla bla, ca bla bli, o sa-l duca in camera lui si-o sa-i traga un toc de pula atat de tare incat o sa-i mute rinichii in gat. Buey Marty, tu ar trebui sa ma platesti si pentru asta. 

 M-am ridicat din pat, m-am dus la calcatorie ca sa iau lenjeria curata. Pe un colt de masa de calcat, Domnica plangea. Domnica e spalatoreasa noastra. Ea e asa ca o fantoma, vine isi face treaba, pleaca. Nu vorbeste cu nimeni, uneori doar cu Marty. Daca o intrebi lucruri raspunde doar cu da, nu, nu stiu. Ea lucreaza de obicei noaptea cand oamenii dorm, se fut sau plang in perna. Rar o prinzi ziua, doar cand o roaga Marty sa mai stea, sau cand hotelul e plin, sau cand nu se grabeste sa mearga acasa. Pe celalalt colt lenjeria curata, aranjata, buna de ridicat. Domnica nu are o varsta anume, nu e nici tanara, nu e nici batrana. Nu e nici frumoasa, nu e nici urata. Nu e nici slabuta, nu e nici grasuta. Nu e nici desteapta. Am luat doua seturi si m-am indreptat spre usa. In pragul ei m-am oprit. M-am intors catre ea, m-am apropiat. Am lasat lenjeria de unde am luat-o. M-am asezat pe bancuta. Ce ai Domnica? Plang, a zis, insa dupa mult timp. De ce? Statea cu capul culcat pe brate si scutura din umeri. I-am pus mana pe crestet si am mangaiat-o. Are par aspru, de culoarea plicurilor burduf office (maronul ala spalacit), e lung dar il tine legat intr-un soi de coc. Hai spune. M-a batut ala. A ridicat capul si am vazut o pata mare la un ochi. Era perfect rotunda. Dar cum a dat frate de a iesit asa de bine? Mi-am cerut scuze imediat. Era beat? Da. A venit dimineata acasa imediat dupa tine? Da. I-ai dat sa manance? Da. A ragait? Da. Ti-a multumit pentru masa? Nu. Hm, ceva nu se leaga. L-ai dezbracat de haine? Da. A vrut sa te futa? Da. Te-a futut? Da. Ti-a placut? Nu. Pana aici totul e in regula. Ma simteam Hercule Poirot. Te-ai asezat langa el in pat? Da. I-ai zis ceva? Da. Ce? Nu mi-a raspuns. N-ai rezistat si i-ai reprosat ce e cu el la ora aia acasa, nu? Da. Case closed, i-am spus, nu mai face niciodata asta. E barbat, trebuie sa dea cuiva un cap in gura, am consolat-o. Da dar a zis ca nu ma mai primeste acasa. Si a izbucnit iar in plans. Asta nu e bine. Marty stie asta? Nu. Lasa ca vorbesc eu cu el sa iti dea o camera aici, cateva zile, pana se linisteste ala. Am luat lenjeria si m-am indreptat spre usa. Domnu’ Nic! Da Domnica. Multumesc. 

 Am urcat scarile cu gandul confuz ca un pic mai incolo aveam sa-mi bat joc de corpul meu.

joi, 17 noiembrie 2016

Revin, stateam pe facebook. S-au adunat in ultima luna atatea pizde incat simt gust de sare si cand mananc miere. Whatever. Am dat un scroll down lenes, priveam absent la ce-si mai lipesc cretinele de zid. Le dadeam unfriend asa ca un guru. Imi inchipuiam cum ingenunchiaza pacatoasele, toate cu baticuri pe cap, imbracate prost, platite prost, hranite prost, futute prost... Sirul lung de nefericite iar la capatul superior, izbavindu-le, eu. Ia zi “Elly Ella” care pula mea e treaba cu tine? De ce postezi foto cu femei frumoase daca tu esti grasa, buboasa si somera? Marite, imi zicea in paragraful din cap “Elly Ella”, cum sa pun poza mea reala? Dar ce femeie ti-e rusine ca te-a facut Dumnezeu asa? Nu domnule Nic, mi-e frica sa nu dea astia report si sa ma blocheze Zuckeberg. Sa ma treaca toti la spam. Atat de boccie esti? Atat de boccie sunt, dar am sufletul curat si gust pentru arta. Am vazut, i-am zis, postezi din greu poze cu sarmale si clipuri cu Fuego. Mare artist, imi zicea. Ai si tu dreptate. Ia, saruta inel, si ea imi saruta inel. Vrei sa simti taria de pula? O marite, i-am si uitat culoarea. Si ii luam mana si o lasam sa mi-o atinga. I se lipea de mana. Cheama-l pe Fuego, poate iti impodobeste pizda de Craciun. Ma rog, nu tie, ci doar fetitelor cuminti care stiu pe de rost toata poezia. Dar si eu sunt cuminte, protesta ea in paragraful din cap. Bine, ma mai gandesc, poate iti trimit renul Rudolph, te satura ala de toate. Iar acum poti sa pleci, primesti doar unfriend. Si se ridica si in lacrimi alerga sa posteze pe contul ei definitia fericirii, share de la Teo Trandafir. Urma “ Inger Trist”. Asta nu avea nici macar poza la avatar iar la cover photo pusese o imagine cu un un obraz albastru pe care se scurge o lacrima roz. Piuk. Dar tu cu tine care e treaba? Adica cum, ma intreba cretina. Tu de ce ai cont pe facebook? Pai toata lumea are. Hai bine, accept explicatia asta de cacat cu care, in mod normal, ti-as rupe capul tampita dracului, dar ma intreb, de ce “Inger Trist”? Pai nu stiu, asa mi-a venit, eu sunt trista tot timpul, sunt a nimanui. Adica nu ai cordac? Nu am. De ce, caci nu exista femeie urata atata vreme cat lumea e plina de prosti care o vad frumoasa. Eu nu sunt o femeie urata. Dar cum esti mitzule? Pai, sunt diferita. A, intelectuala. Nu, si mai diferita. A, refugiat afgan convertit la iudaism? Nu, si mai diferita. A, ai 30 de ani, esti virgina si singura pula pe care ai vazut-o a fost a lui taica-tu cand se pisa in spatele casei acolo la tara? Nu, si mai diferita. A, esti de la casa de copii, te-au futut toti colegii, toti paznicii, toti golanii care sar gardul noaptea si te-au lasat bortoasa? Nu, chiar mai diferita. A, esti o printesa cu castel, servitor, rochii frumoase si educatie aleasa dar esti singura si nefericita pentru ca printul s-a dus sa cucereasca teritorii in Indii? Nu, dar pe aproape. Adica? Adica sunt hermafrodit, am picioarele amputate, fata e arsa pe jumate de la un incendiu, am virusul hepatic de tip C si psoriazis pe tot spatele. Si, mai nou, am luat o pneumonie severa, abia mai respir. Aleluia!, am strigat, pneumonia se vindeca. Si ea nu radea. Corect, de ce pula mea sa mai razi. Atunci ma ridicam in picioare, ridicam mainile, ridicam si privirile spre cer si ziceam Doamne, pe asta ai pizdit-o bine. Daca i-ai dat tu, de ce sa nu-i dau eu. I-am dat block. Si ingerul se tara trist spre gaura din care iesise cu gura de sarpe. Si aparea in fata mea in sfarsit o bunaciune... auu! ce bunaciune. “Bambina Bambo” isi zicea. Bruneta cu parul in coada de cal, imbracata in treningut roz si incaltata cu cizme stralucitoare. Dar tu cati ani ai minunea mea? Doamne ce usor se scrie paragraful asta in cap! 26 am frumosule. Si care pula mea e treaba cu tine? Pai te-ai uitat in contul meu? Am recunoscut timid ca nu. Ia uita-te. Si ma uitam la marea de selfies cu vagaboanta pozand in baie cu telefonul, pozand in parc, pozand in club cu fetele, pozand cu curul pe o masina scumpa, pozand in Dubai, pozand la Mamaia la Bamboo, pozand in chiloti, pozand in zapada, pozand cu o shaorma in mana, pozand cu un ghertoi plin de tatuaje si steroizi, pozand la Terme... ho, gata, m-am prins. De fapt nu m-am prins. As putea sa fiu femeia ta, imi spunea, mie mi s-a pus pata pe tine. De cand gargarita de salcam? De cand te-am vazut in niste poze la Lugano, pe malul lacului si cu viloiul ala in spatele tau, cum lingeai dintr-o limonada, cu pula in sus, relaxat asa si mi-am zis, asta ma merita pe mine. Imi amintesc, frumoase poze, dar cu un mic amendament baby, din tot filmul ala tot ce-mi apartine e doar pula aia in sus. “Bambina Bambo” a cascat gura groasa ca covrig de Buzau si m-a intrebat de control daca nu si celelalte sunt totusi ale mele. I-am dat repede block ca sa nu-mi dea ea mie. Si uite asa, bai Rita, se scurgeau motivele de unfriend, uite asa goleam lista si parca rupeam din mine Rita, parca rupeam din mine, caci nu exista God fara credincioase si nu exista credincioase daca nu sunt urate, nefutute sau macar proaste. M-am enervat, le-am scos pe toate. Mi-a luat o ora. Am pastrat doar trei prietene. Habar nu am cine sunt, dar lucreaza la corporatii, posteaza o data pe luna cu poze de la maraton. Mie astea imi plac, care tac, muncesc pe branci si in timpul liber alearga. 

Si sug pula in teambuilding

marți, 15 noiembrie 2016

Azi stau pe facebook. Mi-am facut tura cuminte, nimic foarte important de consemnat. Am stat in spatele barului, am sters la pahare, am pus muzica buna la boxe si m-am uitat la grupurile mici de corporatisti cum intra pe rand, cum se aseaza la mese, cum se feresc unii de altii. Buey Rita, e spectacol. Sa vezi cand vin aia de la Raiffeisen si se aseaza intr-un colt si dupa o vreme apar si beceristii care se aseaza in alt colt. Uneori vin si unii de la Libra dar nu ii baga nimeni in seama, pula mea sa nu fii in top ten egal cu ignore. Intr-o seara, au venit beceristii primii si ce crezi ca au facut, s-au asezat la masa aia la care se aseza de obicei Raiffeisen. Au cerut bere si radeau acolo intre ei. Cand au aparut si ailalti, moment de reculegere. Initial au vrut sa se care dar o pizda mica si grasuta le-a zis, haideti bai, ca unde mergem noi se sfinteste locul. Si s-au asezat la masa de becereu. Au cerut bere. La un moment dat un becerist zice mai tare asa, ce organizatii de cacat au unii, schimbarea ii prinde mai mereu pe picior gresit. Gasca de la masa a ras. Putin mai incolo unul de la Raiffeisen a strigat la mine, Nic, adu-ne si noua inca un rand de bere, dar din aceea primus, ca doar brand-ul la brand trage. Au ras si astia dar mai palid. Pula mea Geo, a strigat una in soapta, fii mai incisiv. Pai asta mi-a venit acum in cap mai Mariana, mai. In boxe canta Toto – Africa. Ce cantec misto, a zis tot ala de la BCR. Mi-aduce aminte de un continent, de un mod de viata se de cum stiu unii sa faca business. Au ras tare. Si-au batut cuba. Erau in forma tampitii. Aia de la Raiffa pareau infranti. M-am apropiat de masa lor si le-am soptit ceva. Au ras. M-am intors la bar, iar cand am ajuns pizda aia mica a strigat, Nic, pune si tu o muzica buna, ceva lasciv, nu stiu, vreau sa dansez erotic, vreau sa ma destrabalez, sa urc pe mese, sa arat un crac si sa vad cine e barbat si cine nu in incaperea asta. Au ras pun pic, iar beceristii au zambit cu ingaduinta. Aia m-a privit egal cu pizda ma-tii Nic si ideile tale de cacat. Am ridicat din umeri, ce sa fac baby, cand lucram la corpo aveam contul la voi, rulam, va umflam maztele cu dobanzi pana ne-ati taiat finantarea. Si asta am zis-o tare. Becerii radeau si mai mult. Unul s-a ridicat la un moment dat si a strigat, eu zic sa fie pace in piata, sa ne respectam intre noi bancherii. Vreo doi de la Raiffeisen au aplaudat. Intre noi bancherii, a apasat beceristul si au ras iar. Rita, daca vreodata in viata ta ai supt pula de corporatist atunci iti meriti soarta.